Din Tine Tată...


Din Tine, Tată a purces Cuvântul,
Cel coborât din, slăvi, ce va-mblânzi pământul.
Ca Emisar al Tău, El, Domn și Dumnezeu
”Eu sunt” treizeci de ani, trăit-a pe pământ
Cuvântul Biblic, l-a adeverit(de fapt cuvântul Său)
Tot ce-au vestit prorocii, despre El, a împlinit
Încât de pe-nalta, cruce a zis doar”s-a sfârșit! ... ”
Fiindcă tot ce-avea, de împlinit, a împlinit
Referitor la om, Stăpân și la pământ.
De la minunea Nașterii, din Duh și din Fecioară, l
Venit-aici spre-a lumina, pentru întâia oară
A lumii, o mare nobilă comoară,
Nemeritată, de Sine oferită
Altoi să pună-n, via-nțelenită
Comoara Sfântă, omul o vedea
Cu chipul blând și-asemănarea Ta,
Puternic ca și Tine Doamne
În gând ca și și în faptă,
În Duhul fapta Ta, e-o faptă înțeleaptă,
În gândul Tău, lucrează Dumnezeu,
Tu, turma ai păscut și-o,
Ai păzit de rău...
De-a rătăcit vre-o oaie, plecai în căutare
Fiind pentru ele-o, unică scăpare,
Ele-Ți știu glasul și Îți urmează pasul,
Aici ai tăi apostoli, au suportat necazul.
Căci ai Săi ucenici, crucea fiecare și-a luat! ...
Urmându-I, Celui Viu și-Adevărat!
Și-nvățătura Sa, cu drag, ne-a învățat.
”Sare a pământului” pe care s-a aflat,
Lumina cea din început, ce luminează Calea,
Păcatul căruia Tu i-aI, adus iertarea
A Ta imensă fie Binecuvântarea! ...
Cei doisprezece, ucenici ai lui Isus,
În spate fiecare, crucea sa a dus,
Au câștigat de la zarafi, zeci de talanți,
Alți ucenici, la fel de importanți,
Astfel au dobândit, mai multe inimi, vii
Ce Tatăl le-a chemat spre-a, le numi copii,
Și-acest lucru pentru-Ați, fi urmași,
Călcând întocmai, Calea pe care-s
Ai Tăi pași.
Ei pe pământ au îndurat, dureri
Dar cerul le păstrează, nespuse mângâieri,
Azi laudă, pe Domnul, acea mare Lumină,
Ce-i cheamă, la-Sa masă,
Spre-a fi cu El la Cină.

Moldovan Pavel
27.01. 2024.
A L B A